Am citit-o pentru prima dată pe Louise Glück în urmă cu mai bine de doi ani (volumul Noapte credincioasă și virtuoasă), fiind curioasă de poezia ce i-a adus Premiul Nobel pentru Literatură în anul 2020. Am dat peste o scriitură melancolică, îmbălsămată în umbre și întuneric, dar nu una tristă, ci evocând o bucurie apusă, ce mocnește din când în când în sufletul eului liric. Așa se facă că am fost curioasă de cel de-al doilea volum de poezie tradus la noi în colecția Anansi Blues – Rețete de iarnă din colectiv.
„Nu-i destulă noapte, am răspuns. În noapte-mi pot vedea propriul suflet.„
Ceea ce face acest volum mai special față de celelalte este faptul că a fost publicat după decernarea prestigiosului premiu literar, așa că așteptările din partea cititorilor și a criticilor s-a simțit, probabil, diferit. Însă eu nu am sesizat nici o urmă de conformare, nu cred că poeta americană și-a redus din intensitate, nici nu a mărit-o, ci și-a lăsat gândurile și emoțiile să umple paginile.
„Totul e schimbare, a spus, și totul se leagă.
De asemeni, totul se întoarce, dar ce se întoarce nu e
ce a plecat„
Volumul adună laolaltă 15 poeme, unele mai lungi, de câteva pagini, altele mai scurte, de doar o pagină, unde ca laitmotiv principal o regăsim pe sora eului liric. Aceasta poartă figura centrală în câteva dintre poeme, fără a acapara toată atenția însă, jucând rolul unui personaj recurent la care se tot revine pe măsură ce ies la suprafață anumite stări și amintiri.
Ai zice că sunt cam puține 15 poeme pentru a publica un volum, și chiar sunt, dar toate acestea sunt legate între ele printr-o simetrie a memoriei afective depănate pe fondul rece al iernii. Asta nu înseamnă că volumul nu poate fi citit în orice perioadă a anului, ci că cititorilor li se trezește în suflete un sentiment specific iernii, unde melancolia se lasă dusă pe aripile zăpezii și a pădurii.
„Dacă nu știi să citești, a zis sora mea,
poți să fii fericit?„
Am citit cartea dintr-o suflare, am rămas impresionată de anumite versuri, altele nu mi-au trezit nici un fel de reacție, așa cum se întâmplă de obicei cu un volum de poezie. Per total, cred că este o carte bună, închegată și captivantă, este o carte de la care ai fi vrut mai multe poeme, dar care îți satisface perfect setea de poezie și de emoție. Este lectura ideală pentru serile petrecute sub o pătură pufoasă sau pentru diminețile alături de o cafea sau ciocolată caldă. Este un volum scurt, dar cuprinzător, este un exemplu de poezie contemporană ce știe să dea glas emoțiilor lăuntrice fără a părea evaziv sau invaziv. Aștept cu nerăbdare și traducerea altor volume de la poeta americană, poezia ei oferindu-mi mereu lecturi plăcute.
„Viața, a spus sora mea,
e ca o torță trecută acum
de la trup la minte.
Din nefericire, a continuat, mintea nu-i
acolo s-o primească.„
Rețete de iarnă din colectiv de Louise Glück a apărut în traducerea lui Bogdan-Alexandru Stănescu la Editura Pandora M și este disponibilă aici.
Ciobanul de azi 